chestia asta cu scrisul

Ce ți-e și cu scrisul ăsta! Chiar dacă sunt o persoană deschisă, în scris e și mai și. Orice căcat de idee și trăire o pot transpune. Problema nu e că o scriu ci e posibil ca la un moment dat cineva chiar o s-o citească. Dar nu-mi pasă. E mintea mea și viața mea. Bună, proastă, mi se rupe. Am 28 și scriu. Scriu despre nimic și tot.
Tu ce faci la 28 de ani? Te ascunzi în spatele părinților? Te ascunzi în muncă? Te ascunzi de dragoste? Iubești? Trăiești? Sper măcar să iubești! Când iubești descoperi viața și te descoperi de fiecare dată pe tine. Și mai bine și mai profund. Descoperi un tu sincer și fără măști. Un tu prost și tâmp cu zâmbet larg pe față. Asta înseamnă să trăiești! Să iubești!
Să iubești ziua, noaptea, soarele, luna și stelele. Să zâmbești când plouă și când ninge. Să te îndrăgostești de oameni. Să-ți iubești prietenii și familia. Să nu-i judeci și să-i apreciezi aşa cum sunt ei. Sunt ai tăi și parte din tine. Iubește-i! Iubește! Trăiește!

Ești ceea ce faci