am ales să am tot

După 14 ani, anul acesta, Crăciunul îl fac singur. Nu tu aleasa inimii, nu tu relație, nu tu nimic. Am început de acum câteva săptămâni să simt asta, așa un fior, nu am știut să-l identific imediat. Bradul l-am făcut cu prietenii dragi, curățenia mi-a luat mai mult ca de obicei, decorarea casei am făcut-o minimalist… și m-a încercat un sentiment de goliciune. A intervenit mintea mândră și orgolioasă și i-a spus inimii:
– Nu ai nevoie de cineva doar alături de care să petreci sărbători sau revelion, nu ai nevoie de relații care duc spre nimic, nu ai nevoie! Ai tot!

Și da, am tot. Abia aștept să ajung acasă, să trec pragul casei și să mă invadeze mirosurile bunătăților pe care le-a pregătit mama și asistentul de nădejde, tata. Aștept cu nerăbdare să mănânc din toate cele pregătite și abia aștept să simt roșeala aia-n obraji după un pahar de vin fiert. Agitație, gălăgie, zarvă și apoi o liniște de-un calm cald, familial.
Și continui cu prietenii, frații și surorile fără de care într-adevăr m-aș simți gol. Abia aștept să petrecem. Singurătatea nu e o stare ci e o alegere.


Sărbători fericite alături de cei dragi!


Ești ceea ce faci