4 ani ca-ntr-o vară

Aveam 14 ani, eram timid și în întârziere. Mi-am făcut loc cu greu prin mulțimea adunată. Am urcat scările și m-am văzut ajuns într-o mare aulă unde totul arăta ca într-un stup. Agitație mare. Am încercat să-i găsesc dar fără rezultat. Bine, nici nu prea mi-am dat interesul. Timid cum ziceam și emoționat la cote maxime am mai rezistat 10 minute și am plecat. Hai pa, oricum vin şi mâine!
Da, prima zi la liceu. Mi-era groaza de ce va urma.
A doua zi, cu chiu cu vai și împins-aruncat de mama m-am dus să înfrunt iar timiditatea. Uram să mă trezesc dimineața (nu că s-a schimbat ceva), am aruncat niște haine pe mine (atunci nu era cu ce port azi? McQueen sau Plein, Ralph sau Tommy) și am plecat. Mai mult decât trezitul de dimineață am urât drumul. Tramvaiul sau mers pe jos 15 minute (că nu venea 27-le, fmm RATB), troleul de la Baba Novac până la Viteazu în spate și iar 10 minute de mers pe jos. În fața liceului toți cei de-a 12-a se înghesuiau pe un amărât de gard, la fumat. Am intrat timid, cu capul plecat printre șmecheri ce aveau glume răsuflate despre boboci. Mă gândeam doar la faptul că ce fericire pe ei că termină anu’ ăsta. După lungi chinuri și câteva ghionturi eram în fața ușii după care se ascundeau ceilalți cu care formam catalogul. Am tras aer în piept și bam, colegii!
Din toate colțurile Bucureștiului, din Ilfov, chiar și 2 din cămin, vagabonzi și tocilari, modești sau avuți, eram a 9-a D. 9 băieți și 21 de fete ghidați de un diriginte habarnist şi fără coloană!
Câteva săptămâni de acomodare, profesori noi și parcă totul intra în normal. Îmi găsisem deja 2 colege cu care ieșeam după ore la fumat. După o lună de zile cam toţi ne ştiam după nume şi după meclă. Toţi în afară de unul singur care nu-şi făcuse apariţia până atunci. Nici nu mai credeam că o să-l vedem. Era începutul unei ore, cred că de economie, uşa se deschide, zice bună ziua şi se aşează în singurul loc liber din clasă iar noi toţi înmărmuriţi. Să fie oare el? Da! Era absentul de serviciu care s-a făcut remarcat printr-o sonerie de sony ericsson, disperantă ce ne disturba liniştea orelor. Ce înjurături şi mui şi-a luat fraierul până s-a obişnuit să-l dea pe silenţios!


Cine putea să-i devină prieten unui neintegrat? Un altul, eu. Şi uite aşa lărgisem grupul de fumători de la 3 la 4. Acum 10 ani era indezirabil să vezi un copil de 15 ani pe stradă care fuma şi şi noi ne simţeam cu musca pe căciulă. Ne ascundeam pe cât puteam viciul. Aveam să ne mărim grupul rapid la 8 şi mai apoi aproape juma` de clasă era în colţul liceului la fumat, chiar dacă unii din ei nici nu fumau. Un pitic creţ, dinamovist până în măduva oaselor (acum ţine cu Steaua, lol), neintegratul, uşor bronzat din naştere, un timberlake albinos, figurantă clasei, o brunetă minionă, o blondă focoasă, ceilalţi nefumători şi eu, ochelaristul cu faţă de tocilar… doar faţă. Nu mi-a fost deloc greu să îmbrăţişez diferite porecle. Am început cu Harry Potter, Dexter multumită profei de biologie şi am sfârşit cu Fane, dintr-o eroare ce mi-a fost fatală. :))
În mai puţin de 6 luni eram un grup în adevăratul sens al cuvântului. Uniţi în tot ceea ce făceam şi cu un chef de distracţie şi caterincă, ceva ieşit din comun.
Ne-am respectat profesorii în măsura în care au ştiu să ne respecte şi să se facă respectaţi; drept pentru care unele ore erau de un circ şi o panaramă, nu vezi nici la Capatos acum, aşa ceva iar la altele eram drepţi şi docili.
Din chinul trezitului de dimineaţă, acum era o plăcere! Începeam orele la 8 (parcă), la ora 6 mă trezeam, la ora 7 eram liceu cu cafeaua-n mâna şi cu ţigară-n bot. O oră înainte de ore sau chiar două sau trei, în funcţie de orar sau profu` cu care începeam ziua, era obligatorie. Eram campioni la chiulit şi niciodată la absenţe. Totul se făcea cu cap. Niciodată corigenţi, elevi de nota 7 sau “suzy quatro” la matematică. Teroare era profu` de mate şi nenorocitul ăla de catalog ce se deschidea numai la Gheorghe. Nici nu mă mai sinchiseam să obosesc audienţa cu prostiile ce urmam a le inventa în speranţa că voi dribla nota 4. NU! – Domn` profesor: SUZY QUATRO! Mi-l dădeam singur. Era genul de profesor care impunea respect doar prin privire. Ştia să te citească, ştia să te ia la mişto şi să te motiveze atunci când simţea că e cazul.

4 ani au trecut ca o vacanţă de vară! Adolescentă, majorate, beţii crunte, albumul lui Bitză “Vorbeşte vinul”, examene auto, Bac, colegi de aur şi prieteni pe viaţă!
Aş retrăi oricând cei 4 ani de liceu! Colegiul Economic A.D. Xenopol. 12D. Mi-e dor de voi!
P.S. Am luat toţi BAC-ul şi nu ambarcaţiunea ci examenul 😉

 

Eşti ceea ce faci!