#ecufeeling

Când te însori și tu? Noi avem și copil/i!
(E celebră deja întrebarea! Mă enerva la început, parcă cineva mă zorea să fac ceva împotriva voinței mele. Acum mă sâcâie așa… ca un țep în deget!)

Sunt mai copil și am avut nevoie de mai mult timp să mă joc și să mă distrez… ce să fac… bărbat… doar ne maturizăm mai greu sau mai puțin sau niciodată. :)) Mi-au plăcut jucăriile și am vrut să le am pe toate sau să măcar să încerc cât mai multe. 🙂 Am colecționat seturi și multe experiențe. Unele frumoase, originale și de neuitat iar altele mai de duzină, cu defecte, unele chiar și de unică folosință.

Ăăăă… M-am trezit! Am aberat destul prin visuri! A mea este pe undeva.. sau poate deja o cunosc. 😉 E frumoasă, sociabilă și isteață. Mă face să zâmbesc când o văd și mă duce cu gândul că aș vrea s-o văd seară de seară în pragul casei, zâmbind, cu un pahar de vin în mână; iar dimineața să o trezesc în chinurile dragostei şi să-i pun eu zâmbetul pe chip. E aici sau prin împrejurimi, e a mea dar nu știe încă. Nici eu nu știu. Doar o simt. Parc-o și văd. Are un chip senin, nu are griji și cel mai mult îi place să râdă. Să râdă, să se alinte și să mă răsfețe cu sărutări dulci. Îi place să se agaţe de gâtul meu ca eu s-o port în braţe peste tot. Îi place să mă chinuie cu dragostea ei și să-mi facă zilele amare cu calmul și zăpăceala ei. Deja o iubesc!

Abia aștept să ți-o spun!

 

 

Ești ceea ce faci!