suge-o, 2016. Hai pa!

Sătul de atâta nimic în 2016, am mari speranțe pentru 2017. Cică speranța moare ultima! Dar vorba unei foste colege speranța e o curvă!
Am îndurat nimicul ăsta cu stoicism 364 de zile. Încă una și gata. A fost un an foarte slab în realizări și plin de încercări zadarnice. Nu am pentru ce lucruri materiale să-i mulțumesc.
În schimb îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut sănătos la corp și minte în lupta cu dezamăgirile. Mă mulțumesc că n-am făcut compromisuri și alegeri pripite. Mă mulțumesc că în 2016 mi-am făcut câțiva noi prieteni. Mă mai mulțumesc că odată cu dezamăgirile am văzut cine îmi este aproape. Mă bucur că mi-am găsit motivarea necesară să-mi postez gândurile ce mi le scuipă mintea. Și mai interesant este faptul că sunt câteva mii de oameni care au ajuns să-mi citească elucubrațiile.
Suntem educați de mici să credem că trecerea dintre ani e un portal spre viitor și aşa cred și eu. Ne îmbrăcăm frumos, bani în buzunar, și așteptăm cu zâmbetul pe buze și cu un pahar de șampanie ora 00:00; SPERANȚĂ.
Am multe dorințe și ambiții în noul an. Mă rog să fiu cel puțin la fel de sănătos și la un pic mai mult noroc; în rest las 2017 să mă surprindă.


La mulţi ani!


 

Eşti ceea ce faci!