întâmplări cauzatoare de coincidențe

Acum 5 ani, în 2012 – februarie, aveam 23 de ani şi îmi doream foarte mult să-mi schimb maşina. Îmi doream ceva mai sportiv şi mai adecvat vârstei. Am început căutările şi după vreo lună, cam aşa, găsesc într-o dimineaţă un anunţ, de la Galaţi. Îl sun, îmi povesteşte ceva încâlcit, discutăm, negociez (ca orice românaş) şi îl rog să mă lase o oră să revin cu un răspuns. După o oră, timp în care mi-am strâns toţi bănuţii grămadă, l-am sunat şi i-am spus că am să plec spre Galaţi să văd maşina şi să o testez. Zis şi făcut! Mi-am luat doi prieteni şi am pornit spre Dunăre. După vreo 2 ore de mers plus alte 3 de testări, verificări şi plimbări, mă întorceam spre bucureşti mândru de noua mea achiziţie.

După 4 ani şi nici o investiţie am cedat-o unui alt împătimit al mărcii respective şi de atunci, de un an de zile am mers cu tot felul de maşini dezamăgitoare din toate punctele de vedere. Mi-am mai căutat ceva asemănător cu ce avusesem dar bugetul şi ofertele proaste nu m-au mânat către o finalitate. Renunţasem la gândul că trebuie să-mi iau maşină, ştiam doar că o să fiu nevoit la un moment dat!

Acum 2 zile, dimineaţă, mă trezesc, îmi torn un pahar de suc şi fumez o ţigară. O persoană dragă îmi scrie şi mă întreabă ce fac azi, dacă tot sunt liber. Adormit şi fără nici un plan, răspund sincer că nu ştiu, vreau doar să ies la alergat şi mai mult… nu ştiu. Iau telefonul cu mine în budă şi încep să răsfoiesc electronic olx-ul, categoria auto. Câteva minute mai târziu mă uitam la pozele unei maşini interesante rămânând oareşicum interesat şi stupefiat de cât de bine arăta maşina. Îi dau un share lu tata, cu care de ceva timp mă înţeleg extraordinar şi primesc un răspuns neaşteptat? “Şi? Ai vorbit cu el?” hmmm… Atât mi-a trebuit! L-am sunat pe om! În anunţ scria că e din Brăila, departe de Bucureşti, şi mai departe de leneşul din mine! Răspunde şi-mi zice povestea maşinii şi mă întreabă de unde sunt, pentru că el vine la aeroport să-şi ducă nevasta la aeroport. Bă eşti nebun? Lenea pe jumătate trecută! Sun repede la Tudor, la garaj, îl rog să mă prioritizeze cum o face aproape de fiecare dată, doar vin cu o maşină la verificat, pe care am de gând să o cumpăr. Vine omu! Verific în fel şi chip maşina şi surpriză!!! E bună! Hmm… o verific la poliţie, pe internaţional… curată maşina, km se verificau, totul era ok. Vorbesc cu vânzătorul, băiat ok, negociez cât pot şi îi zic că da, o iau.

Şi uite aşa dintr-o zi liberă, fără nici un plan, la ora 23 intram în Bucureşti, mândru proprietar! Au fost multe coincidenţe în acea zi de vineri, 10; sau multe simboluri. Îmi place să văd şi să mă încred în simboluri în fiecare zi: data de 10, martie (luna a 3 a) – 3 şi 10 numerele mele norocoase, 3 + 10 = 13, (numărul apartamentului) – alt număr norocos (pt mine), pe vânzător îl cheamă ca şi pe mine, Leonard, numărul lui de înmatriculare este asemănător cu cel al ex-masinii pe care mi-am cumpărat-o acum 5 ani. Şi toată ziua a mers ca unsă, cursive toate acţiunile pe care le-am derulat.

 

Eşti ceea ce faci!