cenușiul dragostei

Ora 10:50, văd cu ochii întredeschişi pe ecranul telefonului, şi totuşi afară pare noapte. Mă odihnesc un pic după efortul făcut şi realizez deodată că afară e înnorat. Îmi arunc privirea către geam să văd <<dezastrul>>. Ploaie abundentă, duşuri zgomotoase de toamnă. Ce-am făcut să merit asta? Era gândul ce-mi încreţea fruntea. Iubind vara şi soarele nu-mi venea să cred că în acea dimineaţă s-a deschis portalul către toamnă. Totuşi am continuat să privesc peisajul pitoresc şi să-mi încânt ochii cu acţiunile aproape războinice ale vremii şi acele culori de verde smarald ale naturii ude şi reci. Picăturile adunate pe geam contemplau, prinvind prin ele, minunatul peisaj. Mi-am adus aminte în acel moment ce mult îmi mai plăcea să pictez în copilărie şi în principal peisajele de toamnă. Mi-am propus în acel moment ca în curând să-mi dezmorţesc talentul la pictură.

post-cenusiu
Nostalgic, cu gândul la copilărie, uşor trist, cu gândul la vară, energic, privind natura şi viaţa prin geam, deodată am fost întrerupt de foşnetul calm al cearceafului însoţit de nişte gemete suave ca de bună dimineaţa. Rămas fascinat, am continuat să o privesc şi să o analizez. Dormea adânc şi parcă nu voia să se trezească, dar lipsa greutăţii mele din pat şi lumina ce intra pe fereastră o alertau. Luptându-se parcă pentru încă puţin somn a început să se foiască; cearceaful alunecându-i de pe trupu-i dezgolit, îi arata astfel lenjeria ei cea neagră ce îi acoperea parţial fundul. Dintr-o mişcare şi-a zburat cearceaful de pe sâni. Parcă ştia că o privesc şi că aştept mai mult erotism. Încântarea mea luase deja o altă turnură. Imaginaţia mea bogată primise verde de la realitate. Ochii mei uşor înlăcrimaţi de frumuseţea ei, a gesturilor ei şi a trupului ei perfect spuneau în acel moment doar: [-] te iubesc,.
Ea, enervată fiind deja de atâta foit, şi-a întins braţul în speranţa că mă va găsi acolo şi că se va refugia în braţele mele. Surprinsă de lipsă mea s-a trezit instant: [-] Iubire? Pe un glas subţire, dar uşor răguşit şi cu o uşoară frică. M-am aşezat uşor lângă ea în pat şi mâinile ei m-au cuprins într-un mod natural de parcă toată viaţa m-au asteptat pe mine. S-a relaxat imediat şi a căzut cu capul pe pieptul meu, nu înainte să îi sărut buzele ei mici de bună dimineaţa.
Am ascultat împreună simfonia vremii de afară şi picăturile ce se loveau de geam; am ţinut-o la pieptul meu şoptindu-i iubirea mea profundă, dragostea mea în cuvinte matinale până ce ochii ei au început să mă privească în acel mod. Da, acel mod în care ştii că te adoră şi că te doreşte. Acei ochi mari şi pătrunzători de mână cu acel zâmbet subtil şi parcă ruşinat de mintea ce plăsmuia dorinţa arzătoare. Am uitat total de vremea de afară. Minţile şi trupurile noastre întrepătrunse acum formau doar unul. Şi ne-am iubit. Ne-am iubit de parcă totul era un vis erotic şi martori ne erau vremea şi cenuşiul acelei dimineţi răcoroase de toamnă.
Vreme de noi.

Eşti ceea ce faci